Pentru
majoritatea observatorilor economiei romanesti,
cu atat mai mult pentru jucatorii din piata constructiilor,
suferinta acestui sector din ultimii 4
ani, este atat de evidenta incat nu este nevoie de o analiza stiintifica pentru a fi
demonstrata. Incepand cu finalul anului 2008, situatia firmelor de constructii
a devenit din ce in ce mai grava, in fiecare an.
O simpla
privire asupra datelor
macroeconomice indica o crestere a numarului insolventelor si a gradului de indatorare, scaderea cifrei
de afaceri in cazul multor companii din domeniu si reducerea semnificativa a
locurilor de munca. Toate aceste date compun un tablou sumbru si pesimist
pentru sectorul constructiilor.
Despre cauzele
care au condus la declinul sectorului constructiilor s-au scris
multe , asa ca
repetarea lor ar fi un exercitiu
redundant . Criza financiara , slaba capitalizare a bancilor , balonul imobiliar,
scaderea investitiilor publice in infrastructura, retragerea capitalului privat
speculativ se numara printre cauze. Dar care ar putea fi solutiile?
Evident in
lumea reala nu exista remedii de tip
piatra filozofala sau panaceu
universal, asadar solutii pot fi oferite
numai in contextul resurselor existente si limitate.
Lichiditatile constructorilor,
blocate ani de zile in conturile beneficiarilor
Sa
presupunem ca o firma de constructii
semneaza un contract de lucrari,
in valoare de 1.000.000 EURO cu
termenul de livrare de un an de zile. Dupa semnarea contractului,
constructorul trebuie sa prezinte o garantie bancara in cuantum de 10% din
valoarea contractului, respectiv 100.000 EURO. Instrumentul este numit
"Garantia de buna executie" SGB (Scrisoare de garantie bancara) si
este valabil pe durata derularii contractului.
Dupa
receptia lucrarii constructorului ii este returnata "Garantia de buna executie" contra
unei alte garantii bancare numita
"Garantie de buna functionare" tot SGB, in valoare de 5% din valoare
totala a contractului, respectiv 50.000 EURO, cu valabilitate de unul, doi sau mai multi ani de zile, in functie de termenul specificat
in contract.
Bancile emit
instrumentele mentionate, numai dupa ce constructorul face dovada unor garantii
imobiliare sau a unor lichiditati cu aceeasi valoare. In conditiile
in care dupa 4 ani de recesiune salbatica, firmele de constructii se confrunta
cu lipsa de comenzi , lipsa de capital
si grad mare de indatorare, o mare parte
a capitalului existent este blocata
sub forma de garantie pentru emiterea acestor SGB.
Daca extindem exemplul la o perioada de 3 ani de
zile, rezultatele arata ca valoarea garantiei creste in fiecare an cu 50.000
EURO. Astfel in primul an valoarea SGB este de 100.000 EURO, in al doilea an
valoarea creste la 150.000 EURO, iar in al treilea an valoarea ajunge la
200.000 EURO.
Scrisorile
de garantare nu sunt instrumente clasice de plata, ci au rol de asigurare pentru cazurile in care lucrarile executate
de constructor prezinta defecte.
Beneficiarul someaza constructorul sa remedieze defectele si in cazul in
care acesta refuza, se solicita executarea garantiei de buna functionare.
Situatiile
de acest gen sunt foarte rare si aproape 98% din garantiile de buna functionare
sunt restituite integral, dupa expirarea termenului stabilit prin contract. Faptul
ca pentru a asigura un risc de 2% constructorii trebuie sa
garanteze cu o suma cu o valoare de 100% din capitalul de lucru, iar acesti
bani, raman blocati sub forma de garantie, este
un exemplu de ineficienta grosolana in
utilizarea capitalului, favorizata de stat, in conditii de penurie financiara. La nivelul economiei
romanesti intre 600.000.000 EURO- 1.000.0000.000 EURO sunt blocati sub forma de
garantii.
Cum poate fi usurata povara
constructorilor?
Sistemul de
achizitii publice are deja
prevederi de inlocuire a SGB cu polite
de asigurare. Statul, in calitate de beneficiar
al lucrarilor publice are capacitatea de a legifera aceasta procedura,
venind astfel in sprijinul constructorilor.
In sectorul
privat, in care functioneaza o economie deschisa, constructorii nu pot dicta
clauze contractuale beneficiarilor privati si nu ii pot obliga pe acestia sa
accepte polite de asigurare, daca acestia solicita SGB .
Sistemul
nostru bancar si autoritatea de
supraveghere a BNR detin date exacte despre rata de default a acestor
instrumente. Aceste date pot servi la cuantificarea exacta a riscului pe care il prezinta scrisorile
bancare de buna functionare, iar BNR poate permite colateralizarea SGB prin polite de asigurare emise de asiguratori
si acceptate de banci comerciale, in locul garantiilor lichide sau imobiliare,
fara necesitatea de a crea provizioane.
Firmele de
asigurari pot premia sau penaliza constructorii , prin politica lor de prime de
asigurare, in functie de performantele inregistate de acestia in executiile anterioare.
Raportandu-ne
la exemplul prezentat mai sus, constructorul poate cumpara o polita de
asigurare de la o firma de asigurare, pe care sa o prezinte bancii. Banca
accepta polita ca full colateral pentru
a emite o SGB in valoare de 100.000 EURO. In felul
acesta cei 100.000 EURO nu mai raman blocati si pot fi utilizati pentru
finantarea capitalui de lucru. La randul sau, beneficiarul primeste o garantie bancara, asa cum primea
si inainte.
Bancile,
firmele de asigurari si statul au de castigat din acest demers. Bancile pot emite mai multe garantii si in acelasi timp sa consolideze portofoliile
de garantii ale clientilor, crescand gradul de acoperire pentru credite. Firmele
de asigurari isi extind piata si gama de produse.
Statul nu trebuie
sa subventioneze sectorul constructiilor, iar BNR nu trebuie sa relaxeze gradul de prudenta in sistem.
Ideile
prezentate nu au pretentia sau rigoarea unei lucrari academice. Sunt rodul
experientei de 25 de ani in mai multe tari ale unui practician in domeniu.
Scopul lor este deshiderea unui dialog cu partile implicate, patronatele de
constructii,bancile comerciale si
autoritatea de supraveghere a BNR.
Criticile, comentariile sau alte idei sunt binevenite. (a.ignatiadis@octagon.com.ro)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu